Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
ÍFOS, ifose, s. n. (Fam.) Mândrie neîntemeiată; orgoliu, înfumurare. ◊ Loc. adv. Cu ifos = emfatic, arogant, umflat. ◊ Expr. A-și da ifose = a se crede (fără temei) om important, valoros; a se îngâmfa. – Din ngr. ífos.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ÍFOS s. v. aroganță, demnitate, fală, fudulie, infatuare, înfumurare, îngâmfare, mândrie, orgoliu, poziție, rang, semeție, treaptă, trufie, vanitate.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ífos (ífose), s. n.1. Rang, categorie. – 2. Pretenție, fumuri. Ngr. ὔφος (DAR; Gáldi 198). Sec. XVIII.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
ífos s. n., pl. ífose
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ÍFOS ~e f. Atitudine de superioritate nejustificată față de alții; înfumurate; îngâmfare; fală; semeție; mândrie; măreție. ◊ A-și da ~e a se crede fără nici un temei superior față de alții. /<ngr. ifos
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ÍFOSE s. pl. pretenții (pl.), (fig.) aere (pl.), fumuri (pl.). (Te rog să lași ~le !)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)