ÍGLIȚĂ, iglițe, s. f. 1. Croșetă. 2. Unealtă de metal sau de lemn, de formă alungită și plată, cu vârful ascuțit și scobită la ambele capete, pe care se deapănă ața și care servește la împletirea plaselor, la înnodarea ochiurilor etc.; navetă1 (1). – Din bg. iglica.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ÍGLIȚĂ s. 1. v. croșetă. 2. v. andrea.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ígliță s. f. (sil. -gli-), g.-d. art. ígliței; pl. íglițe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ÍGLIȚĂ ~e f. 1) Unealta de împletit în formă de ac lung, având o îndoitură la vârf; croșetă; cârlig. 2) Unealtă de lemn sau de metal, de forma unui ac lung, scobită la un capăt, care servește la împletirea plaselor și a fileurilor; navetă. [Sil. i-gli-] /<bulg., sb. iglica
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink