ILICÍT, -Ă, iliciți, -te, adj. Interzis de lege, contrar unei legi sau unei norme; p. ext. necinstit. – Din fr. illicite, lat. illicitus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ILICÍT, -Ă adj. Oprit, nepermis de lege; (p. ext.) necinstit. [< lat. illicitus].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ILICÍT, -Ă I. adj. interzis de lege; (p. ext.) necinstit. II. s. n. faptă penală, infracțiune, act de conduită contrar legii. (< fr. illicite, lat. illicitus)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ILICÍT adj. 1. v. ilegal. 2. ilegal, incorect, necinstit, necorect, nelegal, neonest, (livr.) oneros, (fig.) murdar, necurat. (O afacere ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Ilicit ≠ licit, legal
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
ilicít adj. m. licit
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ILICÍT1 adv. În mod necinstit; pe cale nelegală. /<fr. illícite, lat. illicitus
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ILICÍT2 ~tă (~ți, ~te) Care nu este licit; contrar legii; nelicit; nelegal. Vânzare ~tă. /<fr. illícite, lat. illicitus
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink