Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
ILUMINÁRE, iluminări, s. f. Acțiunea de a (se) ilumina și rezultatul ei. – V. ilumina.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ILUMINÁRE s.f. 1. Acțiunea de a (se) ilumina și rezultatul ei. 2. (Fiz.) Fluxul de lumină care cade pe unitatea de suprafață; luminaj. [< ilumina, după fr. illumination].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ILUMINÁRE s. f. 1. acțiunea de a (se) ilumina. 2. (fiz.) mărime fotometrică egală cu densitatea fluxului lumios care cade pe suprafața unui corp. (< ilumina)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ilumináre s. f. luminare
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ILUMINÁ, iluminez, vb. I. 1. Tranz. A (produce și a) răspândi lumină (artificială) într-o încăpere, pe o stradă etc. 2. Refl. Fig. (Despre față, ochi etc. sau despre oameni) A străluci de bucurie, de mulțumire etc.; a se bucura, a se înveseli. – Din fr. illuminer, lat. illuminare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A ILUMINÁ ~éz 1. tranz. 1) (încăperi, străzi, corpuri etc.) A învălui în lumină; a face luminos. 2) (persoane) A face să se ilumineze. 2. intranz. A degaja lumină. /<fr. illuminer
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE ILUMINÁ mă ~éz intranz. (despre față, ochi, persoane etc.) A deveni luminos; a-și recăpăta buna dispoziție; a se însenina. /<fr. illuminer
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ILUMINÁRE ~ări f. v. A ILUMINA și A SE ILUMINA. ◊ ~ artificială luminare cu ajutorul lămpilor sau tuburilor luminescente. /v. a (se) ilumina
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ILUMINÁ vb. I. 1. tr. A lumina puternic (în scop decorativ). 2. refl. (Fig.) A se înviora, a se lumina la față; a se înveseli. [< fr. illuminer, lat., it. illuminare].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ILUMINÁ vb. I. tr. a lumina puternic (decorativ). II. refl. (fig.; despre față, ochi etc.) a străluci de bucurie. (< fr. illuminer, lat. illuminare)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
iluminá vb., ind. prez. 1 sg. iluminéz, 3 sg. și pl. ilumineáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ILUMINÁRE (‹ lumina) s. f. 1. (FIZ.) Mărime fotometrică egală cu densitatea fluxului luminos care cade pe suprafața unui corp. Se măsoară în lucși. I. necesară cititului este de 5-100 lucși, cea produsă de soare este de 100.000 lucși etc. ◊ I. energetică = mărime egală cu raportul dintre fluxul energetic incident pe element de suprafață și aria acestei suprafețe. Se măsoară în W/m2. Sin.: iradiere. 2. (În mistica creștină) Unul dintre țelurile contemplației și treaptă a experienței mistice, mai ales pe drumul mântuirii.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink