Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
ILÚZIE, iluzii, s. f. 1. Percepție falsă a unui obiect prezent înaintea ochilor, determinată de legile de formare a percepțiilor sau de anumite stări psihice sau nervoase. 2. Fig. Situație în care o aparență sau o ficțiune este considerată drept realitate; speranță neîntemeiată, dorință neîndeplinită; amăgire; himeră. ◊ Expr. A(-și) face iluzii = a nădăjdui sau a face să nădăjduiască lucruri irealizabile; a (se) amăgi. A-și pierde iluziile = a rămâne dezamăgit. [Var.: (înv.) iluziúne s. f.] – Din fr. illusion, lat. illusio, -onis.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ILÚZIE s.f. 1. Aparență înșelătoare datorită perceperii denaturate a realității. 2. (Fig.) Speranță, dorință neîndeplinită; amăgire. ◊ A(-și) face iluzii = a nădăjdui sau a face să nădăjduiască lucruri irealizabile. [Gen. -iei, var. iluziune s.f. / cf. lat. illusio, fr. illusion].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ILÚZIE s. f. 1. aparență înșelătoare datorită perceperii deformate a realității. 2. (fig.) speranță neîntemeiată; amăgire. ◊ a(-și) face iluzii = a nădăjdui lucruri de nerealizat; a-și pierde iluziile = a rămâne decepționat din cauza nerealizării unor speranțe. (< fr. illusion, lat. illusio)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ILÚZIE s. 1. (MED.) iluzie optică = pseudoblepsie. 2. v. utopie. 3. închipuire, nălucă, nălucire, părere, (rar) năluceală, (fig.) miraj. (N-a fost decât o ~.) 4. v. amăgire.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Iluzie ≠ decepție, deziluzie, realitate
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
ilúzie (ilúzii), s. f. – Închipuire, amăgire, himeră. – Var. iluziune. Lat. illusio (sec. XIX). – Var. iluziona, vb., din fr. illusionner; iluzionist, s. m. (scamator); iluzionism, s. m. (profesiunea iluzionistului); iluzoriu, adj. (amăgitor, himeric), din lat. illusorius.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
ilúzie s. f. (sil. -zi-e), art. ilúzia (sil. -zi-a), g.-d. art. ilúziei; pl. ilúzii, art. ilúziile (sil. -zi-i-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ILÚZIE ~i f. 1) Percepere falsă, denaturată a unui obiect, determinată de unele stări psihice sau nervoase. ◊ ~ optică percepere vizuală denaturată a unor obiecte sau figuri din realitate, datorită particularităților de formare a imaginilor pe retină. 2) Aparență neadecvată, ireală. ~ de prospețime. 3) fig. Idee cu caracter seducător, înșelător; speranță neîntemeiată; amăgire; înșelare. ◊ A-și face ~i a spera lucruri irealizabile. [G.-D. iluziei; Sil. -zi-e] /<fr. illusion, lat. illusio, ~onis
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)