IMACULÁT, -Ă, imaculați, -te, adj. (Adesea fig.) Care este fără pată; foarte curat; neatins. – Din fr. immaculé, lat. immaculatus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
IMACULÁT, -Ă adj. (Adesea fig.) Curat; nepătat. [Cf. fr. immaculé, lat. immaculatus].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
IMACULÁT, -Ă adj. curat, nepătat. ◊ (fig.) pur, cast. (< fr. immaculé, lat. immaculatus)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
IMACULÁT adj. v. candid, cast, feciorelnic, fecioresc, inocent, neprihănit, nevinovat, pudic, v****n, v****nal.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
imaculát adj. m., pl. imaculáți; f. sg. imaculátă, pl. imaculáte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
IMACULÁT ~tă (~ți, ~te) 1) (despre obiecte de culoare albă) Care este de o albeață perfectă; care nu are nici o urmă de atingere; fără nici o pată. 2) fig. (despre persoane) Care este foarte curat sufletește; plin de candoare; fără nici un păcat; cast; pur. /<fr. immaculé, lat. immaculatus
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
IMACULATA CONCEPȚIUNE, dogmă catolică, instituită de papa Pius al IX-lea, prin bula Ineffabilis Deus (1854), care susține că Maria, mama lui Iisus, nu a cunoscut păcatul originar. Sărbătorită pe 8 dec.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink