IMAGINAȚIÚNE s. f. v. imaginație.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
IMAGINAȚIÚNE s.f. v. imaginație.
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
IMAGINÁȚIE, imaginații, s. f. Capacitate omenească de a crea noi reprezentări sau idei pe baza percepțiilor, reprezentărilor sau ideilor acumulate anterior; p. ext. reprezentare produsă de această facultate; închipuire, fantezie. [Var.: (rar) imaginațiúne s. f.] – Din fr. imagination, lat. imaginatio, -onis.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
IMAGINÁȚIE ~i f. 1) Capacitate a omului de a-și imagina ceva; închipuire. 2) Produs al acestei capacități. [G.-D. imaginației; Sil. -ți-e] /<fr. imagination, lat. imaginatio, ~onis
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
IMAGINÁȚIE s.f. Capacitatea omenească de a transforma reprezentările care reflectă realitatea existentă și de a crea pe această bază noi reprezentări; invenție. ♦ Închipuire, fantezie. [Gen. -iei, var. imaginațiune s.f. / cf. fr. imagination, lat. imaginatio].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
IMAGINÁȚIE s. 1. fantezie, inventivitate, invenție, închipuire. (Are o ~ bogată.) 2. v. închipuire. 3. v. fantezie.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
imagináție s. f. (sil. -ți-e), art. imagináția (sil. -ți-a), g.-d. art. imagináției; pl. imagináții, art. imagináțiile (sil. -ți-i-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink