IMIGRÁȚIE, imigrații, s. f. Imigrare; p. ext. situația, starea celui imigrat. ♦ Totalitatea imigrărilor dintr-o perioadă dată. – Din fr. immigration.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
IMIGRÁȚIE s.f. Imigrare. [Gen. -iei, var. imigrațiune s.f. / cf. fr. immigration].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
IMIGRÁȚIE s. f. 1. imigrare; situație a celui imigrat. 2. totalitatea imigrărilor dintr-o anumită perioadă. (< fr. immigration)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
IMIGRÁȚIE s. imigrare.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
imigráție s. f. (sil. -gra-ți-e), art. imigráția (sil. -ți-a), g.-d. art. imigráției; pl. imigráții, art. imigráțiile (sil. -ți-i-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
IMIGRÁȚIE ~i f. 1) v. A IMIGRA. 2) Stare de imigrant. 3) Totalitate a imigranților dintr-o țară (într-o anumită perioadă). [G.-D. imigrației; Sil. -mi-gra-ți-e] /<fr. immigration, lat. immigratio, ~onis
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink