Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
IMITAȚIÚNE s. f. v. imitație.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
IMITAȚIÚNE s.f. v. imitație.
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
IMITÁȚIE, imitații, s. f. Acțiunea de a imita și rezultatul ei; imitare. ♦ (Concr.) Obiect copiat după un model; copie. ♦ Reluare, repetare a unei teme sau a unui motiv muzical pe diferite trepte de înălțime. [Var.: (rar) imitațiúne s. f.] – Din fr. imitation, lat. imitatio, -onis.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
IMITÁȚIE ~i f. 1) v. A IMITA. 2) Operă lipsită de originalitate, în care se imită tematica și maniera unui autor cu renume. Nuvelă de ~. Tablou de ~. 3) Produs care imită originalul, fiind inferior acestuia. ~ de piele naturală. 4) Reluare de către alt interpret a unui motiv muzical, cântat anterior. [G.-D. imitației; Sil. -ți-e] /<lat. imitatio, ~onis, fr. imitation
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
IMITÁȚIE s.f. Faptul de a imita; imitare. ♦ Obiect făcut prin imitare. ♦ Preluarea unei teme cântate de o voce sau de un instrument de către alte voci sau instrumente. [Gen. -iei, var. imitațiune s.f. / cf. fr. imitation, it. imitazione, lat. imitatio].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
IMITÁȚIE s. 1. v. imitare. 2. (concr.) copie, (depr.) pastișă. (Opera lui e o simplă ~ a stilului unui maestru.) 3. (MUZ.) canon.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
imitáție s. f. (sil. -ți-e), art. imitáția (sil. -ți-a), g.-d. art. imitáției; pl. imitáții, art. imitáțiile (sil. -ți-i-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)