ÍMNIC, -Ă, imnici, -ce, adj. Cu caracter de imn, de natura imnului; festiv. – Din fr. hymnique.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ÍMNIC, -Ă adj. (Liv.) Cu caracter de imn. [Var. himnic, -ă adj. /< fr. hymnique].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ÍMNIC, -Ă adj. cu caracter de imn; festiv. (< fr. hymnique)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ímnic adj. m., pl. ímnici; f. sg. ímnică, pl. ímnice
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ÍMNIC ~că (~ci, ~ce) Care are caracter de imn; propriu imnurilor. /<fr. hymnique
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink