IMORALÍSM s. n. Teorie care contestă valoarea normelor și judecăților morale dintr-o epocă dată, negând prin aceasta morala însăși. – Din fr. immoralisme.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
IMORALÍSM n. Concepție care promovează nerespectarea principiilor și normelor morale. /<fr. immoralisme
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
IMORALÍSM s.n. Concepție (susținută mai ales de Nietzsche și Gide) care preconizează încălcarea și negarea normelor și a principiilor morale. ♦ Atitudine opusă față de tot ceea ce în mod obișnuit este considerat moral. [< fr. immoralisme].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
IMORALÍSM s. n. 1. doctrină care preconizează încălcarea principiilor și a normelor morale. 2. dispreț față de tot ceea ce este considerat moral. (< fr. immoralisme)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
imoralísm s. n.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink