Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
ÎMPĂRĂTÉSC, -EÁSCĂ, împărătești, adj. De împărat, care aparține împăratului sau împărătesei; imperial; p. ext. măreț, maiestuos. – Împărat + suf. -esc.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ÎMPĂRĂȚÍ, împărățesc, vb. IV. Intranz. (Pop.) A domni ca împărat. – Din împărat.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A ÎMPĂRĂȚÍ ~ésc intranz. pop. A conduce în calitate de împărat; a domni. /Din împărat
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ÎMPĂRĂTÉSC ~eáscă (~éști) 1) Care este caracteristic pentru împărați; propriu împăraților. 2) fig. Care impresionează prin fast, grandoare sau proporții. Un chef ~. ◊ Ușile ~ești ușile din față ale altarului. /împărat + suf. ~esc
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ÎMPĂRĂTÉSC adj. imperial, (rar) august, (pop.) crăiesc. (Pajura ~ească.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
PASĂRE-ÎMPĂRĂTEÁSCĂ s. v. găinușă, ieruncă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
împărătésc adj. m., f. împărăteáscă; pl. m. și f. împărătéști
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
împărățí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împărățésc, imperf. 3 sg. împărățeá; conj. prez. 3 sg. și pl. împărățeáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink