IMPEDIMÉNT, impedimente, s. n. Piedică, obstacol în calea realizării unei intenții. – Din lat. impedimentum. Cf. it. impedimento.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
IMPEDIMÉNT s.n. (Liv.) Piedică, obstacol. [< lat. impedimentum, cf. it. impedimento].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
IMPEDIMÉNT s. n. piedică, obstacol. ◊ (jur.) impediment legal = obiecție la săvârșirea unui act juridic. (< lat. impedimentum, it. impedimento)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
IMPEDIMÉNT s. v. dificultate.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
impedimént s. n., pl. impediménte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
IMPEDIMÉNT ~e n. Factor care împiedică realizarea unui lucru; piedică; obstacol; stavilă; barieră; baraj. /<lat. impedimentum
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink