IMPENITÉNT, -Ă, impenitenți, -te, adj. (Rar) Care nu se căiește, care nu are remușcări. – Din fr. impénitent.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
IMPENITÉNT, -Ă adj. (Rar) Nepocăit; care persistă în greșeală. [< fr. impénitent].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
IMPENITÉNT, -Ă adj. care nu se căiește, nu are remușcări. (< fr. impénitent)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
impenitént adj. m., pl. impeniténți; f. sg. impeniténtă, pl. impeniténte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink