Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
IMPERFÉCT, -Ă, imperfecți, -te, adj. (Adesea adverbial) Lipsit de perfecțiune; cu defecte, cu lipsuri. ◊ Timp imperfect (și substantivat, n.) = timp verbal care aparține modului indicativ și care exprimă o acțiune din trecut, neterminată în momentul la care se referă vorbirea. – Din lat. imperfectus. Cf. fr. imparfait.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
IMPERFÉCT, -Ă adj. (adesea adv.) Care nu este perfect; nedesăvârșit. ◊ (Gram.) Timp imperfect (și s.n.) = timp verbal care arată o acțiune neterminată, de durată. [< lat. imperfectus, cf. fr. imparfait, it. imperfetto].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
IMPERFÉCT, -Ă I. adj. (și adv.) care nu este perfect; nedesăvârșit. II. s. n. timp verbal al modului indicativ care arată o acțiune neterminată, de durată. (< lat. imperfectus, după fr. imparfait)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
IMPERFÉCT adj. nedeplin, nedesăvârșit. (O realizare ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Imperfect ≠ desăvârșit, ideal, perfect
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
imperféct adj. m. perfect
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
imperféct s. n., pl. imperfécte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
IMPERFÉCT ~tă (~ți, ~te) 1) Care nu este perfect; cu defecte sau neajunsuri; neperfect; nedesăvârșit; inform. 2) Care nu este complet; fără unul sau mai multe elemente constitutive; necomplet; incomplet. ◊ Timpul ~ timp al modului indicativ care exprimă o acțiune trecută durativă. /<lat. imperfectus, fr. imparfait
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)