IMPERSONÁL, -Ă, impersonali, -e, adj. Care nu se referă la nici o persoană; fig. lipsit de personalitate. ♦ (Despre verbe, forme și construcții verbale) Care exprimă o acțiune ce nu este atribuită nici unei persoane, care nu are subiect propriu-zis și se întrebuințează numai la persoana a treia singular. – Din fr. impersonnel, lat. impersonalis.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
IMPERSONÁL, -Ă adj. Care nu este personal; (fig.) lipsit de personalitate, de originalitate. ◊ (Gram.; despre verbe, construcții etc.) Care arată o acțiune neatribuită nici unei persoane. [Cf. fr. impersonnel, it. impersonale].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
IMPERSONÁL, -Ă adj. care nu se referă la o persoană, nu vizează direct pe cineva; cu caracter obiectiv. ◊ (despre verbe, construcții verbale) care exprimă o acțiune neatribuită nici unei persoane. ◊ (fig.) lipsit de personalitate. (< fr. impersonnel, lat. impersonalis)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
Impersonal ≠ personal
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
impersonál adj. → personal
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
IMPERSONÁL ~ă (~i, ~e) 1) Care nu se referă la o persoană anumită; nepersonal. 2) lingv. (despre verbe) Care exprimă o acțiune fără subiect real sau determinat și se întrebuințează numai la persoana a treia singular. 3) fig. Care este lipsit de individualitate; fără trăsături particulare. Lucrare ~ă. /<fr. impersonnel, lat. impersonalis
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink