IMPERTURBÁBIL, -Ă, imperturbabili, -e, adj. Care nu poate fi tulburat de nimic; care denotă stăpânire de sine; liniștit, calm, f*******c, placid. – Din fr. imperturbable, lat. imperturbabilis.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
IMPERTURBÁBIL, -Ă adj. (Liv.) Liniștit, stăpân pe sine, de netulburat. [< lat. imperturbabilis, cf. fr. imperturbable].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
IMPERTURBÁBIL, -Ă adj. liniștit, stăpân pe sine. (< fr. imperturbable, lat. imperturbabilis)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
IMPERTURBÁBIL adj. 1. v. calm. 2. v. nepăsător.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
imperturbábil adj. m., pl. imperturbábili; f. sg. imperturbábilă, pl. imperturbábile
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
IMPERTURBÁBIL ~ă (~i, ~e) Care nu poate fi tulburat de nimic; stăpân pe sine în orice împrejurări; cu sânge rece. /<fr. imperturbable, lat. imperturbabilis
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink