IMPLICÍT, -Ă, impliciți, -te, adj. (Adesea adverbial) Care este inclus, conținut în altceva (fără a mai fi exprimat direct); care se înțelege de la sine. – Din fr. implicite, lat. implicitus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
IMPLICÍT, -Ă adj. (adesea adv.) Cuprins în ceva (fără a fi exprimat formal), care se înțelege de la sine. [Cf. fr. implicite, it. implicito].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
IMPLICÍT, -Ă adj. (și adv.) cuprins în ceva, care se înțelege de la sine. (< fr. implicite, lat. implicitus)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
Implicit ≠ explicit
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
implicít adj. m., pl. implicíți; f. sg. implicítă, pl. implicíte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
IMPLICÍT ~tă (~ți, ~te) și adverbial (în opoziție cu explicit) Care se cuprinde în mod virtual în ceva, fără a avea expresie formală; de la sine înțeles. [Sil. im-pli-] /<fr. implicite, lat. implicitus
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
IMPLICÍT, -Ă (‹ fr., lat.) adj. 1. (Și adverbial) Cuprins în ceva, inclus, însumat. ♦ De la sine înțeles. 2. (MAT.) Funcție i. = funcție care se exprimă printr-o ecuație, în care membrul întâi reprezintă o funcție (de mai multe variabile), iar la doilea membru, o constantă.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink