IMPLORATÓR, -OÁRE, imploratori, -oare, adj. Care imploră; care exprimă implorarea. – Din fr. implorateur.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
IMPLORATÓR, -OÁRE adj. Care imploră. [< implora + -tor].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
IMPLORATÓR, -OÁRE adj. care imploră. (< fr. implorateur)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
IMPLORATÓR adj. rugător, (pop.) rugat. (Cu ton ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
imploratór adj. m., pl. imploratóri; f. sg. și pl. imploratoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink