Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: import (substantiv neutru) , importa (verb tranzitiv)   
IMPÓRT, importuri, s. n. Totalitatea operațiilor cu caracter comercial prin care se introduc într-o țară mărfuri produse și cumpărate din alte țări. ◊ Loc. adj. De import = a) care este importat; b) fig. străin de realitățile locale. ♦ (Concr.) Totalitatea mărfurilor importate de o țară. – Din importa1 (derivat regresiv). Cf. germ. Import.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
IMPÓRT s.n. Aducere de mărfuri străine în țară prin cumpărare sau pe cale de schimb. ◊ De import = importat; (fig.) care nu are legătură cu realitățile locale. [Cf. germ. Import].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
IMPÓRT s. n. introducerea de mărfuri străine în țară prin cumpărare sau pe cale de schimb; mărfurile importate. ♦ ~ invizibil = cumpărare de servicii din alte țări (operații de transport, asigurare, credit, licențe, servicii de turism etc.); de ~ = a) importat; b) (fig.) care nu are legătură cu realitățile locale; străin. (< germ. Import)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
impórt s. n., pl. impórturi
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
IMPORTÁ1, impórt, vb. I. Tranz. A aduce în țara proprie mărfuri străine prin cumpărare sau prin schimb. ♦ Fig. A prelua obiceiuri, mode etc. străine. – Din fr. importer.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
IMPORTÁ2, pers. 3 impórtă, vb. I. Tranz. și intranz. A prezenta importanță, interes pentru cineva. – Din fr. importer.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A IMPORTÁ1 impórt tranz. 1) (mărfuri) A achiziționa prin import. 2) fig. (obiceiuri, mode străine) A lua și a adopta de la alte popoare; a împrumuta. /<fr. importer
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A IMPORTÁ2 pers. 3 impórtă intranz. A avea importanță; a prezenta interes (pentru cineva). /<fr. importer
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
IMPÓRT ~uri n. mai ales la sing. 1) Ansamblu de operații privind cumpărarea și introducerea pe teritoriul național a unor mărfuri de proveniență străină. 2) Totalitate a unor astfel de mărfuri. /<germ. Import
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
IMPORTÁ1 vb. I. tr. A face import, a aduce în țară mărfuri prin import. ♦ (Fig.) A introduce obiceiuri, mode etc. străine. [P.i. impórt. / < fr. importer, cf. lat. importare].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
IMPORTÁ2 vb. I. tr., intr. A prezenta importanță, interes pentru cineva. [P.i. 3 -tă. / < fr. importer, it., lat. importare].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
IMPORTÁ1 vb. tr. 1. a face import, a aduce în țară mărfuri prin import. 2. (fig.) a introduce obiceiuri, mode etc. străine. (< fr. importer)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
IMPORTÁ2 vb. tr., intr. a prezenta importanță, interes (pentru cineva). (< fr. importer)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
IMPORTÁ vb. v. conta, interesa.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
A importa ≠ a exporta
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
importá (comerț) vb., ind. prez. 1 sg. impórt, 3 sg. și pl. impórtă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
importá (a prezenta importanță) vb., ind. prez. 3 sg. impórtă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)