IMPORTÚN, -Ă, importuni, -e, s. m. și f., adj. (Livr.) (Persoană) care importunează. – Din fr. importun, lat. importunus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
IMPORTÚN, -Ă adj., s.m. și f. (Franțuzism) (Om) agasant, obositor (prin asiduitățile sale); plicticos, supărător. ♦ Nepotrivit. [< fr. importun, cf. lat. importunus – dificil de abordat].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
IMPORTÚN, -Ă adj. agasant, obositor, plicticos, supărător. ◊ nepotrivit. (< fr. importun, lat. importunus)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
importún adj. m., pl. importúni; f. sg. importúnă, pl. importúne
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
IMPORTÚN ~ă (~i, ~e) și substantival Care plictisește sau jenează pe alții prin prezența sa sau prin insistențele sale. /<fr. importun, lat. importunus
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink