IMPOTÉNT, -Ă, impotenți, -te, adj. Lipsit de vigoare; neputincios. ♦ Spec. (Despre bărbați) Inapt pentru săvârșirea actului s****l. – Din fr. impotent, lat. impotens, -ntis.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
IMPOTÉNT, -Ă adj., s.m. (Om) lipsit de vigoare; neputincios. ♦ Inapt pentru actul s****l. [Pl. -nți. / cf. fr. impotent, lat. impotens].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
IMPOTÉNT, -Ă adj., s. m. (om) lipsit de vigoare; neputincios. ◊ (bărbat) inapt pentru săvârșirea actului s****l. (< fr. impotent, lat. impotens)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
IMPOTÉNT adj. (MED.) neputincios. (Bărbat ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
IMPOTÉNT adj., s. v. incapabil, necapabil, neputincios, prăpădit, slăbănog.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Impotent ≠ potent, vânjos, vânos, viguros
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
impotént adj. m. -> potent
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
IMPOTÉNT ~tă (~ți, ~te) 1) Care nu are putere; lipsit de vigoare; fără putere; neputincios. 2) (despre bărbați) Care nu este apt de a săvârși un act s****l. /<fr. impotent, lat. impotens, ~ntis
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink