IMPRECÁȚIE, imprecații, s. f. (Livr.) Blestem; ocară. ♦ Figură de stil care conține un blestem. – Din fr. imprécation, lat. imprecatio.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
IMPRECÁȚIE s.f. Blestem; injurie, ocară. ♦ Figură de stil care conține un blestem. [Gen. -iei. / cf. fr. imprécation, lat. imprecatio].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
IMPRECÁȚIE s. f. 1. blestem; injurie, ocară. 2. figură de stil care conține un blestem. (< fr. imprécation, lat. imprecatio)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
IMPRECÁȚIE s. v. blestem.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
IMPRECÁȚIE s. v. înjurătură.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
imprecáție s. f. (sil. -ți-e), art. imprecáția (sil. -ți-a), g.-d. art. imprecáției; pl. imprecáții, art. imprecáțiile (sil. -ți-i)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
IMPRECÁȚIE ~i f. 1) Invocare a urgiei divine asupra cuiva; blestem. 2) Cuvânt sau expresie prin care cuiva i se dorește răul; blestem. 3) Figură de stil care conține astfel de cuvinte sau expresii. [G.-D. imprecației; Sil. im-pre-ca-ți-e] /<lat. imprecatio, ~onis, fr. imprecation
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink