Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
ÎMPREJURÁ, împréjur, vb. I. Tranz. (Înv.) A ocoli de jur împrejur, a cuprinde din toate părțile; a înconjura. ♦ (Reg.) A lega un obiect cu o sfoară etc. trecută împrejur; a încinge. – Lat. pop. inpergyrare sau din împrejur.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ÎMPREJURÁRE, împrejurări, s. f. Situație în care se află cineva; circumstanță; întâmplare. ◊ Loc. adv. După împrejurări = potrivit situației; de la caz la caz. – V. împrejura.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A ÎMPREJURÁ împréjur tranz. 1) înv. A cuprinde din toate părțile; a încercui; a înconjura; a împrejmui; a împresura. 2) pop. A ocoli de jur împrejur. /Din împrejur
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ÎMPREJURÁRE ~ări f. Situație în care are loc un eveniment oarecare; circumstanță. O ~ nimerită. ◊ După ~ări în concordanță cu situația. [G.-D. împrejurării] /v. a împrejura
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ÎMPREJURÁ vb. v. împresura, încercui, încinge, înconjura, înfășura, învălui, ocoli, strânge.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ÎMPREJURÁRE s. 1. v. situație. 2. circumstanță, ipostază, moment, ocazie, prilej, situație. (O ~ nimerită.) 3. (la pl.) v. vremuri. 4. întâmplare, ocazie, prilej. (~ a făcut ca ...)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ÎMPREJURÁRE s. v. circumferință, perimetru.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
MĂSURĂ ÎMPREJÚR s. v. circumferință, perimetru.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
împrejurá vb., ind. prez. 1 sg. împréjur, 3 sg. și pl. împréjură
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
împrejuráre s. f., g.-d. art. împrejurării; pl. împrejurări
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
jur-împrejúr loc. adv.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink