Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: imprima (verb tranzitiv) , imprimat (adjectiv)   
IMPRIMÁT, -Ă, imprimați, -te, adj., s. n. 1. Adj. Care este tipărit. ♦ (Despre țesături) Pe care sunt aplicate, fixate desene colorate. 2. S. n. Formular-tip folosit în întreprinderi și în instituții pentru întocmirea de acte oficiale; publicație cu caracter administrativ (adresă, registru etc.) folosită în întreprinderi și instituții. 3. S. n. (La pl.) Publicații tipărite; tipărituri. – V. imprima. Cf. fr. imprimé.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
IMPRIMÁT s.n. 1. Hârtie pe care s-a imprimat ceva; formular folosit pentru scrierea actelor oficiale. 2. (La pl.) Tipărituri. [< imprima].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
IMPRIMÁT s. n. 1. hârtie pe care s-a imprimat ceva; formular pentru scrierea actelor oficiale. 2. (pl.) tipărituri. (< fr. imprimé)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
IMPRIMÁT adj., s. 1. adj. v. tipărit. 2. s. v. tipăritură. 3. s. v. formular.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
IMPRIMÁT s. v. publicare.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
imprimát s. n., pl. imprimáte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
IMPRIMÁ, imprím, vb. I. Tranz. 1. A face, a lăsa urme prin apăsare, deformare etc.; a întipări. ♦ A înregistra sunete pe o bandă, pe un disc etc. 2. A tipări. ♦ A aplica, a fixa pe o țesătură desene colorate. 3. Fig. A comunica; a transmite. ♦ A impune, a determina. – Din fr. imprimer.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A IMPRIMÁ imprím tranz. 1) A face să se imprime; a întipări. 2) (bucăți muzicale, discursuri, convorbiri etc.) A fixa (prin metode electromagnetice) pe discuri sau pe bandă de magnetofon; a înregistra. 3) (texte, imagini etc.) A reproduce pe hârtie cu mijloace tipografice; a tipări. 4) (mișcări, impulsuri etc.) A comunica unui corp, unui dispozitiv etc.; a transmite. 5) fig. (calități, semnificații etc.) A atribui în mod conștient. Prezentatorul a imprimat emisiunii un caracter religios. [Sil. im-pri-] /<fr. imprimer
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE IMPRIMÁ pers. 3 se imprímă intranz. (despre urme, desene etc.) A se reproduce prin apăsare; a se întipări. /<fr. imprimer
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
IMPRIMÁT1 ~tă (~ți, ~te) (despre produse textile) Care are imprimate desene, figuri (colorate). /v. a imprima
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
IMPRIMÁT2 ~e n. 1) Foaie de hârtie, pe care este imprimat ceva. 2) Formular ce servește pentru scrierea unor acte oficiale. 3) la pl. Producție tipografică finită; tipăritură. /v. a imprima
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
IMPRIMÁ vb. I. tr. 1. A lăsa urme prin apăsare; a întipări. 2. A tipări. ♦ A întipări desene pe o pânză. ♦ A înregistra o bucată muzicală, o lectură etc. pe discuri sau pe bandă de magnetofon. 3. (Fig.) A da, a transmite, a comunica. [P.i. imprim. / < fr. imprimer, it. imprimere].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
IMPRIMÁ vb. tr. 1. a lăsa urme prin apăsare; a întipări. 2. a tipări. ◊ a întipări desene pe o pânză. 3. a înregistra o bucată muzicală, o lectură etc. pe discuri sau pe bandă de magnetofon. 4. a determina, a impune (un anumit ritm); (fig.) a transmite, a comunica. (< fr. imprimer, lat. imprimere)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
IMPRIMÁ vb. 1. a (se) întipări. (A ~ ceva pe suprafața unui obiect.) 2. v. publica. 3. v. tipări. 4. v. înregistra. 5. a întipări, a săpa. (Vremea a ~ brazde adânci pe fruntea lui.) 6. v. impulsiona.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
IMPRIMÁ vb. v. fixa, rămâne.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
imprimá vb., ind. prez. 1 sg. imprím, 3 sg. și pl. imprímă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)