IMPROPRIETÁTE, improprietăți, s. f. Lipsă de proprietate în folosirea unui termen, a unei construcții. [Pr.: -pri-e-] – Din fr. impropriété, lat. improprietas, -atis.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
IMPROPRIETÁTE s.f. Lipsă de proprietate a unui termen. [Pron. -pri-e-. / cf. fr. impropriété].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
IMPROPRIETÁTE s. f. caracter impropriu, necorespunzător; lipsă de proprietate a unui termen. (< fr. improprieté)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
Improprietate ≠ proprietate
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
improprietáte s. f. (sil. -pri-e-), g.-d. art. improprietății; pl. improprietăți
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
IMPROPRIETÁTE ~ăți f. Lipsă de proprietate în folosirea unui termen, a unei construcții lexicale. /<fr. impropriété, lat. improprietas, ~atis
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink