IMPRÓPRIU, -IE, improprii, adj. 1. (Despre cuvinte, expresii etc.; adesea adverbial) Care nu este propriu, potrivit, corect sau indicat. 2. Necorespunzător, nerecomandabil, neindicat (pentru ceva). – Din fr. impropre, lat. improprius.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
IMPRÓPRIU adj. (Despre cuvinte, sensuri etc.) Care nu este propriu; nepotrivit; nerecomandabil. [Pron. -priu. / < lat. improprius, cf. fr. impropre].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
IMPRÓPRIU adj. (despre cuvinte, sensuri etc.) care nu este propriu; nepotrivit, greșit. (< fr. impropre, lat. improprius)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
IMPRÓPRIU adj. 1. v. incorect. 2. nepotrivit.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Impropriu ≠ propriu
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
imprópriu adj. m. propriu
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
IMPRÓPRIU ~e (~i) 1) Care nu este propriu (pentru cineva sau ceva); necaracteristic; necorespunzător. 2) (despre cuvinte, expresii) Care nu redă exact ideea care trebuie exprimată. [Sil. im-pro-priu] /<fr. impropre, lat. improprius
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink