Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
IMPROVIZÁȚIE, improvizații, s. f. Faptul de a improviza; (concr.) ceea ce se improvizează. ♦ Piesă muzicală improvizată. ♦ Lucru făcut la repezeală, la moment. – Din fr. improvisation.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
IMPROVIZÁȚIE s.f. Improvizare; interpretare spontană, nepregătită a unei teme date sau libere; piesă muzicală improvizată. ♦ Discurs, versuri etc. improvizate. ♦ Lucru făcut la repezeală, la moment. [Gen. -iei, var. improvizațiune s.f. / cf. fr. improvisation, it. improvvisazione, rus. improvizațiia].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
IMPROVIZÁȚIE s. f. improvizare. ◊ lucru făcut la repezeală, spontan, la moment. ◊ interpretare nepregătită, nenotată a unei compoziții muzicale, pe care interpretul o creează în acel moment; piesă muzicală astfel executată. ◊ discurs, versuri improvizate. (< fr. improvisation)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
improvizáție s. f. (sil. -ți-e), art. improvizáția (sil. -ți-a), g.-d. art. improvizáției; pl. improvizáții, art. improvizáțiile (sil. -ți-i)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
IMPROVIZÁȚIE ~i f. 1) v. A IMPROVIZA. 2) Lucru improvizat. [G.-D. improvizației; Sil. im-pro-vi-za-ți-e] /<fr. improvisation
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)