Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: improviza (verb tranzitiv) , improvizare (substantiv feminin)   
IMPROVIZÁRE, improvizări, s. f. Acțiunea de a improviza și rezultatul ei; (concr.) ceea ce se improvizează. – V. improviza.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
IMPROVIZÁRE s.f. Faptul de a improviza; improvizație. [< improviza].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
improvizáre s. f., g.-d. art. improvizării; pl. improvizări
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
IMPROVIZÁ, improvizez, vb. I. Tranz. A compune, a alcătui (ocazional) repede, pe nepregătite o poezie, un discurs, o compoziție muzicală etc.; a face, a confecționa, a construi ceva la repezeală, din ce se găsește (și provizoriu). – Din fr. improviser.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A IMPROVIZÁ ~éz 1. tranz. 1) (poezii, compoziții muzicale, discursuri etc.) A compune în grabă, fără pregătire prealabilă. 2) pop. (obiecte, lucruri etc.) A face la repezeală din materiale aflate la îndemână; a înjgheba; a închipui; a înfiripa; a sclipui. 2. intranz. A avea capacitatea de a compune ceva (o poezie, o compoziție muzicală etc.) la momentul cerut. [Sil. im-pro-] /<fr. improviser
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
IMPROVIZÁ vb. I. tr. A face ceva pe nepregătite (un discurs, versuri etc.). [< fr. improviser, it. improvisare].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
IMPROVIZÁ vb. tr. a face ceva în grabă, pentru nevoile momentului; a întocmi pe nepregătite (un discurs, versuri etc.). (< fr. improviser)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
IMPROVIZÁ vb. (fig.) a însăila. (A ~ ceva la repezeală.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
improvizá vb., ind. prez. 1 sg. improvizéz, 3 sg. și pl. improvizeáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)