IMPRUDÉNT, -Ă, imprudenți, -te, adj. (Adesea adverbial și substantivat) Care acționează fără prudență; care demonstrează lipsă de prudență; nesocotit. – Din fr. imprudent, lat. imprudens, -ntis.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
IMPRUDÉNT, -Ă adj. (adesea s. și adv.) Lipsit de prudență, nesocotit, neprevăzător, nechibzuit. [Cf. fr. imprudent, it. imprudente, lat. imprudens].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
IMPRUDÉNT, -Ă adj. (și adv.) lipsit de prudență, riscant. (< fr. imprudent, lat. imprudens)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
IMPRUDÉNT adj. 1. nechibzuit, necugetat, neprevăzător, nesăbuit, nesocotit, (rar) nejudecat, neprecugetat, (reg.) nechitit. (Om ~; un act ~.) 2. v. hazardat.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Imprudent ≠ circumspect, precaut, prevăzător, prudent
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
imprudént adj. m. prudent
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
IMPRUDÉNT ~tă (~ți, ~te) Care nu este prudent; fără prudență; neprudent; nesocotit. [Sil. im-pru-] /<fr. imprudent, lat. imprudens, ~ntis
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink