IMPRUDÉNT, -Ă, imprudenți, -te, adj. (Adesea adverbial și substantivat) Care acționează fără prudență; care demonstrează lipsă de prudență; nesocotit. – Din fr. imprudent, lat. imprudens, -ntis.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
IMPRUDÉNȚĂ, imprudențe, s. f. Lipsă de prudență; nesocotință; neprevedere. ♦ Faptă, vorbă etc. nesocotită, riscantă. – Din fr. imprudence, lat. imprudentia.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
IMPRUDÉNT ~tă (~ți, ~te) Care nu este prudent; fără prudență; neprudent; nesocotit. [Sil. im-pru-] /<fr. imprudent, lat. imprudens, ~ntis
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
IMPRUDÉNȚĂ ~e f. 1) Caracter imprudent; lipsă de prudență. 2) Faptă sau vorbă imprudentă. /<fr. imprudence, lat. imprudentia
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
IMPRUDÉNT, -Ă adj. (adesea s. și adv.) Lipsit de prudență, nesocotit, neprevăzător, nechibzuit. [Cf. fr. imprudent, it. imprudente, lat. imprudens].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
IMPRUDÉNȚĂ s.f. 1. Lipsă de prudență; neprevedere, nesocotință. 2. Faptă, vorbă etc. nesocotită, riscantă. [Cf. it. imprudenza, lat. imprudentia].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
IMPRUDÉNT, -Ă adj. (și adv.) lipsit de prudență, riscant. (< fr. imprudent, lat. imprudens)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
IMPRUDÉNȚĂ s. f. 1. lipsă de prudență. 2. faptă, vorbă etc. nesocotită. (< fr. imprudence, lat. imprudentia)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
IMPRUDÉNT adj. 1. nechibzuit, necugetat, neprevăzător, nesăbuit, nesocotit, (rar) nejudecat, neprecugetat, (reg.) nechitit. (Om ~; un act ~.) 2. v. hazardat.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
IMPRUDÉNȚĂ s. nechibzuință, necugetare, nepre-vedere, nesăbuință, nesăbuire, nesocotință. (A comis o ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Imprudent ≠ circumspect, precaut, prevăzător, prudent
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
Imprudență ≠ prudență
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
imprudént adj. m. prudent
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
imprudénță s. f., g.-d. art. imprudénței; (fapte) pl. imprudénțe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink