IMPÚDIC, -Ă, impudici, -ce, adj. Lipsit de pudoare, de rușine; nerușinat, necuviincios. – Din fr. impudique, lat. impudicus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
IMPÚDIC, -Ă adj. Nerușinat, necuviincios. [Cf. fr. impudique, lat. impudicus].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
IMPÚDIC, -Ă adj. lipsit de pudoare; nerușinat, indecent. (< fr. impudique, lat. impudicus)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
IMPÚDIC adj. 1. v. obscen. 2. v. lasciv.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Impudic ≠ pudic
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
impúdic adj. m., pl. impúdici: f. sg. impúdică, pl. impúdice
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
IMPÚDIC ~că (~ci, ~ce) Care nu este pudic; lipsit de pudoare; fără pudoare; indecent; nerușinat. /<fr. impudique, lat. impudicus
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink