INÁRIȚĂ, inarițe, s. f. Numele a două plante erbacee acvatice, asemănătoare cu inul2 cu florile verzui; țintar (2) (Najas minor și marina). – In2 + suf. -ariță.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ináriță s. f., g.-d. art. ináriței; pl. inárițe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
INÁRIȚĂ ~e f. Plantă erbacee acvatică, asemănătoare cu inul, cu flori verzui. /in + suf. ~ariță
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink