INCENDIÁR, -Ă, incendiari, -e, adj. Care provoacă (sau poate provoca) un incendiu. ♦ Fig. Care ațâță, îndeamnă la acțiuni violente. [Pr.: -di-ar] – Din fr. incendiaire, lat. incendiarius.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
INCENDIÁR, -Ă adj. 1. Care provoacă (sau poate provoca) incendii; care se poate aprinde. ♦ (Fig.) Ațâțător, care agită spiritele. 2. (Fig.) Roșu; împurpurat. [Pron. -di-ar. / cf. fr. incendiaire].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
INCENDIÁR, -Ă adj. 1. care provoacă (sau poate provoca) incendii; care se poate aprinde. ◊ (fig.) care agită spiritele. 2. (fig.) împurpurat. (< fr. incendiaire, lat. incendiarius)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
incendiár adj. m. (sil. -di-ar), pl. incendiári; f. sg. incendiáră, pl. incendiáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
INCENDIÁR ~ă (~i, ~e) 1) Care poate provoca un incendiu. Bombă ~ă. 2) Care aprinde spiritele; care stârnește revoltă. Declarații ~e. 3) rar (despre culori) Care este de un roșu-aprins; ca focul. [Sil. -di-ar] /<fr. incendiaire, lat. incendiarius
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink