INCENDIATÓR, -OÁRE, incendiatori, -oare, s. m. și f. Persoană care provoacă un incendiu. ♦ Fig. Persoană care îndeamnă la acțiuni violente; instigator, provocator. [Pr.: -di-a-] – Incendia + suf. -tor.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
INCENDIATÓR, -OÁRE s.m. și f. Provocator al unui incendiu. ♦ (Fig.) Ațâțător, provocator. [Pron. -di-a-. / < incendia + -tor].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
INCENDIATÓR, -OÁRE I. s. m. f. 1. provocator al unui incediu. 2. (fig.) ațâțător, provocator. II. s. n. navă mică cu vele cu exploziv, care servea la incendierea navelor inamice, prin abordare. (< incendia + -tor)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
INCENDIATÓR s., adj. v. agitator, ațâțător, instigator, provocator, tulburător.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
incendiatór s. m. (sil. -di-a-), pl. incendiatóri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
INCENDIATÓR ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. 1) Persoană care incendiază; om care provoacă un incendiu. 2) fig. Persoană care îndeamnă la acțiuni violente; ațâțător; instigator; incitator; provocator. /a incendia+ suf. ~tor
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
incendiatoáre s. f. (sil. -di-a-), g.-d. art. incendiatoárei; pl. incendiatoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink