Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: încerca (verb tranzitiv) , încercare (substantiv feminin)   
ÎNCERCÁRE, încercări, s. f. 1. Acțiunea de a încerca și rezultatul ei; verificare, probă. 2. Tentativă; străduință, silință. 3. (La jocul de rugbi) Așezare a mingii cu mâna în terenul de țintă al echipei adverse; punctele obținute în urma acestei acțiuni; eseu. 4. Lucrare (literară) de debut. ♦ (Rar) Eseu (literar sau științific). 5. Necaz, suferință. primejdie; dificultate pe care o îndură cineva. 6. (Înv.) Experiență practică; cunoaștere. – V. încerca.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ÎNCERCÁRE s. 1. v. verificare. 2. v. experimentare. 3. v. experiment. 4. v. tentativă. 5. v. eseu. 6. efort, osteneală, sforțare, silință, strădanie, străduință. (Toate ~ lui au fost zadarnice.) 7. greu, greutate, impas, necaz, vicisitudine. (A trecut cu bine ~.) 8. greutate, necaz, nevoie, suferință, vicisitudine, (înv.) ispită. (A trecut prin multe ~.) 9. v. chin. 10. v. cumpănă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
încercáre s.f., g.-d. art. încercării; pl. încercări
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ÎNCERCÁ, încérc, vb. I. Tranz. 1. A verifica un lucru spre a-i controla însușirile; a proba. ◊ Expr. Pe încercate = cu ajutorul, prin mijlocirea unei probe. ♦ Refl. recipr. A-și măsura forțele în luptă cu cineva. 2. A întreprinde un lucru ca exercițiu, de probă; a face tentative de... ♦ A-și da silința să..., a face sforțări, a căuta să... 3. A fi cuprins de un sentiment, de o senzație; (despre sentimente, senzații etc.) a se face simțit, a cuprinde pe cineva. – Lat. pop. in-circare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A ÎNCERCÁ încérc tranz. 1) (obiecte sau ființe) A verifica printr-o probă (pentru a se convinge de ceva). ~ un costum. ~ un vehicul.~ marea cu degetul a se apuca de o acțiune irealizabilă. 2) (acțiuni) A întreprinde ca tentativă. ~ să compună muzică. 3) A cunoaște din proprie experiență. 4) (despre senzații, sentimente etc.) A pune stăpânire; a apuca. /<lat. incircare
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ÎNCERCÁRE ~ări f. 1) v. A ÎNCERCA.A pune la ~ a verifica starea fizică și/sau morală a cuiva. 2) Acțiune întreprinsă pentru realizarea unui lucru (fără a avea garanția reușitei). A trecut cu bine ~area. 3) Lucrare (literară sau științifică) de debut. 4) Necaz suportat de cineva. La grea ~ s-a aflat. [G.-D. încercării] /v. a încerca
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ÎNCERCÁ vb. 1. v. verifica. 2. v. experimenta. 3. a proba, a verifica, (înv.) a ispiti. (A ~ sentimentele cuiva.) 4. a căuta, a tatona, (înv. și reg.) a probălui. (~ să găsească o soluție.) 5. a căuta, a vedea. (~ dacă poți să dezlegi problema.) 6. v. sonda. 7. a căuta, a umbla. (~ să mă înșele.) 8. v. strădui. 9. a se forța, a se sforța, a se sili, a se strădui. (~ să-i câștige bunăvoința.) 10. a gusta, (pop.) a cerca. (A ~ o pară pentru a-i aprecia savoarea.) 11. v. întrece. 12. v. îndura. 13. v. simți.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
încercá vb., ind. prez. 1 sg. încérc, 3 sg. și pl. înceárcă, perf. s. 1 sg. încercái; conj. prez. 3 sg. și pl. încérce
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
2) cerc și (maĭ des) încerc, a -a v. tr. (lat. cĭrcare, a ocoli, it. cercare, a căuta, fr. chercher, vfr. cercher, a căuta). Vechĭ. Caut: ce ce cer ĭ aicĭ? Azĭ. Caut, tind: hoțu încerca să scape. Cercetez, explorez, sondez, examinez: încerc apa ca să văd cît e de adîncă, patrulele cercară drumurile. Probez, examinez: încerc o haĭnă ca s´o văd cum vine, la nenorocire se´ncearcă amicu. Vizitez: boalele ne încearcă des. Prov. A cerca marea cu degetu, a încerca imposibilu.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)