INCHIZITORIÁL, -Ă, inchizitoriali, -e, adj. De inchiziție sau de inchizitor, privitor la inchiziție sau la inchizitor. ♦ Fig. Foarte crud, foarte aspru. [Pr.: -ri-al] – Din fr. inquisitorial.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
INCHIZITORIÁL, -Ă adj. De inchiziție, al inchiziției, privitor la inchiziție. ♦ (Fig.) Foarte aspru, necruțător. [Pron. -ri-al. / cf. it. inquisitoriale, fr. inquisitorial].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
INCHIZITORIÁL, -Ă adj. 1. de inchiziție. 2. referitor la inchiziție. ◊ (fig.) foarte aspru. (< fr. inquisitorial, it. inquisitoriale)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
inchizitoriál adj. m. (sil. -ri-al), pl. inchizitoriáli; f. sg. inchizitoriálă, pl. inchizitoriále
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
INCHIZITORIÁL ~ă (~i, ~e) 1) Care ține de inchiziție; propriu inchiziției. 2) Care manifestă lipsă de milă; crud; nemilos; barbar. /<fr. inquisitorial
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink