Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
INCIDÉNT, -Ă, incidenți, -te, s. n., adj. I. S. n. 1. Întâmplare neașteptată (și neplăcută) care apare în desfășurarea unei acțiuni. ◊ Incident de frontieră = ciocnire armată între forțele grănicerești a două state vecine. ♦ Greutate, dificultate. 2. Obiecție (secundară și neașteptată) ridicată în cursul unui proces de una dintre părți. II. Adj. 1. (Despre cuvinte sau propoziții) Care este intercalat între părțile unei propoziții sau fraze. 2. (Fiz.; în sintagma) Rază incidentă = rază de lumină care cade pe suprafața unui corp sau pe suprafața care separă două medii. – Din fr. incident.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
INCIDÉNT s.n. 1. Întâmplare neplăcută care survine într-o situație, în timpul unei activități. ◊ Incident de frontieră = ciocnire armată între formații grănicerești care aparțin la două state limitrofe. ♦ Greutate, dificultate. 2. Obiecție, contestație accesorie la cauza principală a unui proces. [< fr. incident].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
INCIDÉNT, -Ă adj. 1. (Despre cuvinte, propoziții) Intercalat între părțile unei propoziții sau ale unei fraze. 2. Rază incidentă = rază care atinge o suprafață într-un anumit punct. [Cf. fr. incident, it. incidente].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
INCIDÉNT, -Ă I. adj. 1. (despre cuvinte, propoziții) intercalat între părțile unei propoziții sau ale unei fraze. 2. (despre fascicule de radiații) care atinge o suprafață într-un anumit punct. II. s. n. 1. eveniment neașteptat, neplăcut, care survine în timpul unei activități. ◊ greutate, dificultate. 2. (jur.) obiecție, contestație accesorie la cauza principală a unui proces. (< fr. incident)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
INCIDÉNT s. v. excepție.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
incidént adj. m., pl. incidénți; f. sg. incidéntă, pl. incidénte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
incidént s. n., pl. incidénte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
INCIDÉNT1 ~tă (~ți, ~te) 1) gram. (despre cuvinte, îmbinări de cuvinte, propoziții) Care este intercalat între părțile unei propoziții sau fraze, neavând legături sintactice cu acestea. 2) fiz. (despre raze, fascicule de lumină) Care cade pe suprafața unui corp intersectându-l. /<fr. incident, lat. incidens, ~ntis
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
INCIDÉNT2 ~e n. 1) Întâmplare neașteptată (și neplăcută), dificultate care survine în cursul unei acțiuni. 2) jur. Obiecție făcută în cursul procesului de una dintre părțile implicate, care poate influența sentința. /<fr. incident, lat. incidens, ~ntis
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)