Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
INCITÁRE, incitări, s. f. (Livr.) Acțiunea de a incita și rezultatul ei; ațâțare, întărâtare, instigare, incitație. – V. incita.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
INCITÁRE s.f. Acțiunea de a incita și rezultatul ei; ațâțare, întărâtare; instigare. [< incita].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
INCITÁRE s. 1. v. instigare. 2. v. stimulare.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
incitáre s. f., g.-d. art. incitării; pl. incitări
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
INCITÁ, incít, vb. I. Tranz. (Livr.) A ațâța, a întărâta; a instiga la... – Din fr. inciter, lat., it. incitare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A INCITÁ incít tranz. (persoane) A aduce în mod intenționat la o stare de agitație, îndemnând la acțiuni dușmănoase; a instiga; a ațâța; a stârni; a provoca; a porni. /<fr. inciter, lat. incitare
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
INCITÁRE ~ări f. 1) v. A INCITA. 2) Îndemn la acțiuni violente; ațâțare; instigație; pornire; provocație. /v. a incita
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
INCITÁ vb. I. tr. (Liv.) A ațâța, a întărâta; a instiga la... [P.i. 1 incít, 3,6 -tă. / < fr. inciter, cf. it., lat. incitare].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
INCITÁ vb. tr. 1. a ațâța, a provoca, a instiga la... 2. a provoca un interes viu, stimulativ. (< fr. inciter, lat. incitare)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
INCITÁ vb. 1. v. instiga. 2. v. stimula.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
incitá vb., ind. prez. 1 sg. incít, 3 sg. și pl. incită
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink