INCLEMÉNT, -Ă, inclemenți, -te, adj. (Livr.) Neiertător. – Din fr. inclément.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
INCLEMÉNT, -Ă adj. (Liv.) Neiertător, neîndurat, nemilos; aspru. [Cf. fr. inclément].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
INCLEMÉNT, -Ă adj. neiertător, nemilos; aspru. (< fr. inclément)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
inclemént adj. m., pl. incleménți; f. sg. incleméntă, pl. incleménte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink