Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: incomoda (verb tranzitiv) , incomodare (substantiv feminin)   
INCOMODÁRE s. f. Acțiunea de a incomoda si rezultatul ei. – V. incomoda.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
INCOMODÁRE s.f. Acțiunea de a incomoda. [< incomoda].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
INCOMODÁRE s. v. deranjare.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
incomodáre s. f., g.-d. art. incomodării; pl. incomodări
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
INCOMODÁ, incomodez, vb. I. Tranz. A tulbura liniștea cuiva; a deranja, a stingheri, a stânjeni. – Din fr. incommoder, lat. incommodare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A INCOMODÁ ~éz tranz. A face să aibă lipsă de comoditate în acțiuni; a împiedica să se simtă liber în acțiuni; a stingheri; a stânjeni; a jena. /<fr. incommoder, lat. incommodare
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
INCOMODÁ vb. I. tr. A produce cuiva o supărare; a deranja, a stingheri. [< fr. incommoder, cf. it. incomodare].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
INCOMODÁ vb. tr. a deranja, a jena, a stingheri. (< fr. incommoder, lat. incommodare)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
INCOMODÁ vb. v. deranja.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
incomodá vb., ind. prez. 1 sg. incomodéz, 3 sg. și pl. incomodeáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)