INCONGRUÉNȚĂ, incongruențe, s. f. Faptul de a fi incongruent; nepotrivire, neconcordanță, dezacord. [Pr.: -gru-en-] – Din it. incongruenza, lat. incongruentia.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
INCONGRUÉNȚĂ s.f. (Liv.) Nepotrivire, neconcordanță, dezacord. [Pron. -gru-en-. / < lat. incongruentia, cf. fr. incongruité].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
INCONGRUÉNȚĂ s. f. faptul de a fi incongruent; neconcordanță, dezacord. (< fr. incongruence, it. incongruenza, lat. incongruentia)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
INCONGRUÉNȚĂ s. v. contradicție, contra-zicere, nepotrivire.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
incongruénță s. f., pl. incongruénțe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
INCONGRUÉNȚĂ ~e f. Lipsă de congruență; nepotrivire; neconcordanță. [Sil. -con-gru-en-] /<lat. inconguruentia, it. incongruenza
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink