INCONSECVÉNT, -Ă, inconsecvenți, -te, adj. Lipsit de consecvență, care își schimbă ideile, concepțiile etc.; schimbător, instabil, inconstant, nestatornic, neconsecvent. – Din fr. inconséquent, lat. inconsequens, -ntis.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
INCONSECVÉNT, -Ă adj. Care nu este consecvent; schimbător. [< lat. inconsequens, cf. fr. inconséquent].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
INCONSECVÉNT, -Ă adj. care nu este consecvent; schimbător, inconstant. (< fr. inconséquent, lat. inconsequens)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
INCONSECVÉNT adj. capricios, flușturatic, fluturatic, inconstant, instabil, neconsecvent, neconstant, nehotărât, neserios, nestabil, nestatornic, schimbăcios, schimbător, (livr.) labil, versatil, (fam.) cameleonic. (Un om foarte ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Inconsecvent ≠ consecvent
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
inconsecvént adj. m. consecvent
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
INCONSECVÉNT ~tă (~ți, ~te) Care nu este consecvent; lipsit de consecvență (în păreri, atitudini etc.); neconsecvent; nestatornic; schimbător; instabil; nestabil; inconstant. /<lat. inconsequens, ~ntis, fr. inconséquent
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
INCONSECVÉNȚ/Ă ~e f. 1) Caracter inconsecvent; lipsă de consecvență. 2) Atitudine inconsecventă; inconstanță. /<lat. consequentia, fr. inconséquence
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink