INCONSTÁNȚĂ, inconstanțe, s. f. Lipsă de constanță; nestatornicie. – Din fr. inconstance.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
INCONSTÁNȚĂ s.f. Lipsă de constanță; nestatornicie. [Cf. fr. inconstance, lat. inconstantia].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
INCONSTÁNȚĂ s. f. lipsă de constanță; nestatornicie. (< fr. inconstance, lat. inconstantia)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
INCONSTÁNȚĂ s. v. inconsecvență.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
inconstánță s. f., g.-d. art. inconstánței; pl. inconstánțe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
INCONSTÁNȚĂ ~e f. 1) Caracter inconstant; lipsă de constanță. 2) Atitudine inconstantă; inconsecvență. [G.-D. inconstanței; Sil. -con-stan-] /<fr. inconstance
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink