INCONTESTÁBIL, -Ă, incontestabili, -e, adj. Care nu poate fi contestat, care nu poate fi pus la îndoială; de netăgăduit, indiscutabil, sigur, necontestabil. ♦ (Adverbial) Fără îndoială, fără discuție, indiscutabil. – Din fr. incontestable.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
INCONTESTÁBIL, -Ă adj. Care nu se poate contesta; de netăgăduit; sigur. ♦ adv. Fără îndoială, indiscutabil. [Cf. fr. incontestable].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
INCONTESTÁBIL, -Ă adj. care nu poate fi contestat; de netăgăduit; sigur. ◊ (adv.) fără îndoială; indiscutabil. (< fr. incontestable)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
INCONTESTÁBIL adj. 1. v. categoric. 2. v. clar. 3. v. adevărat. 4. v. efectiv.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Incontestabil ≠ contestabil
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
incontestábil adj. m. contestabil
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
INCONTESTÁBIL ~ă (~i, ~e) Care nu poate fi contestat, pus la îndoială; de netăgăduit; sigur; cert; neîndoielnic; indubitabil. [Sil. -tes-ta-] /<fr. incontestable
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink