INCONȘTIÉNȚĂ s. f. 1. Lipsă sau pierdere a cunoștinței, care apare în diferite boli neuropsihice. 2. Lipsa unei atitudini conștiente, raționale fată de realitatea înconjurătoare; stare sufletească în care omul nu-și dă seama de actele sale. [Pr.: -ști-en-] – Din fr. inconscience (după inconștient).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
INCONȘTIÉNȚĂ f. 1) Stare patologică constând în pierderea conștiinței. 2) Lipsă de conștiință clară, de judecată (în ceea ce face). [G.-D. inconștienței; Sil. -con-ști-en-] /<fr. inconscience
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
INCONȘTIÉNȚĂ s.f. 1. Pierdere a cunoștinței. 2. Lipsa unei atitudini conștiente față de realitatea înconjurătoare. [Pron. -ști-en-. / cf. fr. inconscience].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
INCONȘTIÉNȚĂ s. f. 1. lipsă sau pierdere a cunoștinței. 2. lipsa unei atitudini conștiente față de realitatea înconjurătoare. (< fr. inconscience)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
INCONȘTIÉNȚĂ s. 1. v. leșin. 2. v. iresponsabilitate.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
inconștiénță s. f. (sil. -ști-en-), g.-d. art. inconștiénței
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink