INCREDÚL, -Ă, increduli, -e, adj. (Rar) Care nu crede ușor ceva, care este greu de convins; neîncrezător. – Din fr. incrédule, lat. incredulus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
INCREDÚL, -Ă adj. (Rar) Care nu crede ușor ceva; greu de convins. [Cf. fr. incrédule, lat. incredulus].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
INCREDÚL, -Ă adj. care nu crede ușor ceva; greu de convins. (< fr. incrédule, lat. incredulus)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
INCREDÚL adj. v. bănuitor, neîncrezător, suspicios, temător.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
incredúl adj. m. credul
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
INCREDÚL ~ă (~i, ~e) rar 1) Care nu este credul; care nu are încredere în nimic; neîncrezător; sceptic. 2) rel. Care încalcă dogmele unei religii sau nu crede în ea; necredincios. /<fr. incrédule, lat. incredulus
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink