Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
INCRIMINÁ, incriminez, vb. I. Tranz. A acuza o persoană de săvârșirea unei crime; p. gener. a învinovăți, a acuza. [Var.: încriminá vb. I] – Din fr. incriminer.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
INCRIMINÁ vb. I. tr. A imputa cuiva acte criminale, a învinui pe cineva. [P.i. -nez și -min. / < fr. incriminer, it. incriminare].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
INCRIMINÁ vb. tr. a imputa cuiva acte criminale, abuzuri etc.; a învinui. (< fr. incriminer, lat. incriminare)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
INCRIMINÁ vb. v. acuza, inculpa, învinovăți, învinui.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
incriminá vb., ind. prez. 1 sg. incriminéz, 3 sg. și pl. incrimineáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ÎNCRIMINÁ vb. I. v. incrimina.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A INCRIMINÁ ~éz tranz. (persoane) A acuza de săvârșirea unei crime. [Sil. in-cri-] /<fr. incriminer
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A incrimina ≠ a dezvinovăți
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
A se incrimina ≠ a se justifica
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)