Dex incriminare, incriminare, definiţie incriminare, dex.ro

Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări

INCRIMINÁRE, incriminări, s. f. Acțiunea de a incrimina și rezultatul ei; p. gener. învinuire. învinovățire, acuzație, incriminație. [Var.: încrimináre s. f.] – V. incrimina.

Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink

INCRIMINÁRE s.f. Acțiunea de a incrimina și rezultatul ei; învinuire, acuzație; incriminație. [< incrimina].

Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink

INCRIMINÁRE s. v. acuzare, acuzație, incul-pare, învinovățire, învinuire.

Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink

incrimináre s. f., g.-d. art. incriminării; pl. incriminări

Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink

INCRIMINÁ, incriminez, vb. I. Tranz. A acuza o persoană de săvârșirea unei crime; p. gener. a învinovăți, a acuza. [Var.: încriminá vb. I] – Din fr. incriminer.

Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink

ÎNCRIMINÁ vb. I. v. incrimina.

Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink

ÎNCRIMINÁRE s. f. v. incriminare.

Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink

A INCRIMINÁ ~éz tranz. (persoane) A acuza de săvârșirea unei crime. [Sil. in-cri-] /<fr. incriminer

Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink

INCRIMINÁ vb. I. tr. A imputa cuiva acte criminale, a învinui pe cineva. [P.i. -nez și -min. / < fr. incriminer, it. incriminare].

Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink

INCRIMINÁ vb. tr. a imputa cuiva acte criminale, abuzuri etc.; a învinui. (< fr. incriminer, lat. incriminare)

Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink

INCRIMINÁ vb. v. acuza, inculpa, învinovăți, învinui.