INCRIMINAȚIÚNE s. f. v. incriminație.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
INCRIMINAȚIÚNE s.f. v. incriminație.
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
INCRIMINÁȚIE, incriminații, s. f. (Înv.) Incriminare. [Var.: incriminațiúne s. f.] – Din fr. incrimination.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
INCRIMINÁȚIE s.f. Incriminare. [Gen. -iei, var. incriminațiune s.f. / cf. fr. incrimination, lat.bis. incriminatio].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
INCRIMINÁȚIE s. v. acuzare, acuzație, învi-novățire, învinuire.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
incrimináție s. f. (sil. -ți-e), art. incrimináția (sil. -ți-a), g.-d. art. incrimináției; pl. incrimináții, art. incrimináțiile (sil. -ți-i-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink